Pacea de-acasă

Astfel, în ceea ce privește buna conlucrare a soților, Sfântul Ioan Gură de Aur observă că, în esență, trebuie să ne ferim de a considera căsnicia drept o piedică în calea lucrării virtuților, afirmând că, „dacă suntem cu mintea trează, apoi nici căsătoria, nici creșterea copiilor, nici altceva nu ne va putea împiedica să bineplăcem lui Dumnezeu”[1].

(Material realizat de pr. Adrian Agachi)

Atunci când înțelegerea dintre cei doi soți este desăvârșită, toate faptelor lor au parte de armonie, copiii care se nasc într-un asemenea cuplu sunt binecuvântați de Dumnezeu și sporesc pe calea virtuților creștine, iar toți cei apropiați se pot folosi de exemplul cuplului care a găsit, alături de Hristos, calea de a-și spori iubirea reciprocă. Așa cum ne atenționează Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Când este înțelegere între femeie și bărbat, când este între ei pace și legătura dragostei, toate le merg din plin. Nu pot cădea pradă uneltirilor, pentru că sunt întăriți de un zid mare și puternic, adică de înțelegerea lor cea după Dumnezeu. Înțelegerea aceasta îi face mai tari ca diamantul, înțelegerea aceasta îi face mai puternici ca fierul, înțelegerea aceasta le ajută mai mult ca bogăția, înțelegerea aceasta îi ridică la cea mai înaltă strălucire; înțelegerea aceasta le pricinuiește cu îmbelșugare mare și bunăvoința cea de la Dumnezeu. Deci să nu socotim vă rog, ceva mai de preț ca înțelegerea aceasta, să facem totul, să ne străduim cât putem ca să fie liniște și pace în casele noastre. Atunci, copiii născuți în astfel de case vor fi la fel de virtuoși ca și părinții lor, iar slugile vor merge pe urmele stăpânilor; peste tot va înflori virtutea, iar fericirea în casă va fi mare”[2].

Lipsa înțelegerii dintre soți generează însă, în egală măsură, cele mai mari probleme în familie, tensiunile respective reverberând și în exterior, în societate, în special atunci când sunt însoțite de violență domestic  sau de dorința inutilă de lux[3], care poate genera certuri între soți din cauza lipsei de avere a unuia dintre ei sau a amândurora. Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă în repetate rânduri ca soții să comunice eficient unul cu celălalt, să își expună nemulțumirile cu blândețe și să ajungă la o soluție de comun acord pe cale pașnică. Astfel, în ceea ce privește soția, el afirmă că aceasta poate să lucreze spre mântuirea propriului soț: „când prin faptele și prin vorbele sale arată multă înțelepciune, multă filozofie, multă răbdare, când își râde de toate greutățile căsniciei, când urmărește necontenit același scop”. Desigur, și soțul poate face același lucru, fiind atent „să nu țină socoteală de fiecare cuvânt spus de femeia lui, ci, știind că femeia e slabă, să-și dea toată silința să fie îngăduitor cu ea, ca să-i alunge supărarea și să strângă legătura păcii și unirii”[4].

Piatra de încercare a fiecărui cuplu nu constă însă exclusiv în găsirea înțelegerii reciproce, ci în creșterea copiilor, o altă temă esențială a familiei creștine asupra căreia Sfântul Ioan Gură de Aur insistă pe larg, în special într-una dintre cele mai cunoscute omilii ale sale, intitulate Despre slava deșartă și creșterea copiilor[5]. Fie că discută despre educația la modul general pe care părinții sunt datori să o ofere copiilor, fie că amintește eforturile pe care părinții trebuie să le efectueze pentru a deprinde propriii copii cu noțiunile creștine și lucrarea virtuților, Sfântul Ioan Gură de Aur rămâne ancorat în realitate, propunând soluții pragmatice, ușor de aplicat atât în contextual social al epocii respective, cât și în cel actual. Astfel, atunci când vorbește despre pedepsele care trebuie să fie aplicate copiilor când aceștia greșesc, Sfântul Ioan Gură de Aur anticipează deja noțiunile de bază ale pedagogiei contemporane:

„Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ți calcă legea, pedepsește-l, uneori printr-o căutătură aspră și severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deșteaptă-i uneori ambiția prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alții, alteori făgăduiește-i răsplată pentru o purtare bună […]. Când vei vedea că teama are bune rezultate, fii blând. Firea omenească are nevoie și de blândețe”

Sursa: Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Familia creștină, Editura Cuvântul Vieții, 2015, pp.14-16

[1] Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XXI-a la Facere”, IV, în: Scrieri I. Omilii la Facere (I) (Părinți și Scriitori Bisericești, 21), trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 251.

[2] Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XXXVIII-a la Facere”, VII, în: Scrieri II. Omilii la Facere (II) (Părinți și Scriitori Bisericești, 22), trad., introd., indici și note de Pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1989, p. 61.

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, „Despre feciorie”, 75, în: Despre feciorie…, pp. 126-127.

[4] Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilia a XXXVIII-a la Facere”, II, în: Scrieri II…, p. 52.

[5] Vezi traducerea în limba română: Sf. Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor”, în: Despre feciorie…, pp. 389-428.