Din neființă, prin dezlegări, spre… Înviere

Scriu aceste rânduri în urma observației potrivit căreia multe oficialități, destui jurnaliști și, din păcate, chiar unii credincioși spun și scriu despre cei adormiți că… „au trecut în neființă”! 

                                 (Material realizat de Pr. Ciprian Mihail Dragomir)

 DIN NEFIINȚĂ…

Cred că unii dintre dumnealor nici nu realizează că exprimarea aceasta este total nepotrivitălucru care ar presupune și inexistența vieții viitoare, deci a Raiului și a iadului, ceea ce e fals! Concepția despre care vorbim este o consecință a faimoasei idei prezumtive, false de altminteri, că ne tragem din maimuță… și ea din altceva și că lumea a apărut prin Big – Bang, prin extratereștri sau prin orice, numai nu prin aportul lui Dumnezeu! Cine vrea să creadă așa, nu are decât! Dumnezeu nu ne-a creat pe noi ca să aibă de cine să-și bată joc și pe cine să distrugă, să extermine, fără să mai rămână nimic din el / ea; doar diavolul și cei ce ascultă sugestiile lui ar dori acest lucru! Dumnezeu ne-a creat direct și din dragoste, iar ”dragostea nu cade niciodată”, cum ne explică și Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 13), adică nu se termină, căci viața noastră are un început, dar nu mai are și un sfârșit, fie el fericit sau nefericit; moartea este doar o trecere (”Paști”) dintr-o etapă într-alta, un examen de înălțare în ceata drepților, ori de degradare în ceata încăpățânaților!

Este prin urmare foarte greșit să se spună că un om ”a trecut în neființă”, atâta vreme cât crede în Preasfânta Treime – Dumnezeul nostru cel fără început și fără sfârșit (Apocalipsa 1, 8; 21, 6; 22, 13)!Iată cum auzim în slujba înmormântării: ”Cel ce cu mâna din neființă m-ai zidit și cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, ” (Aghiasmatar, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 2002, p. 210).

Dumnezeu ne-a creat buni, liberi de păcat, adică departe de rău, dar liberi și să-L ascultăm sau nu și, trebuie să recunoaștem, că democrație mai bine pusă la punct decât aceasta nu s-a văzut și nici nu o să se arate! Doar că pune și Dreptul Judecător o barieră: nu putem să-i moștenim ”averea”, adică fericirea veșnică, decât dacă-I împlinim acum Voia, care e sigur numai foarte bună! Dar aici vine problema noastră: pentru că noi vrem ca să-L ascultăm doar așa, în mare, când trăim o stare specială, dar avem pretenția ca Dumnealui să nu ne tulbure comoditatea cumva, ba chiar să ne ferească mereu de rău, să ne ierte cât mai repede și ușor toate prostiile, sminteliile și abaterile și, drept bonus pentru neascultare, să ne dea și un loc în Rai! Ei bine, așa ceva nu se poate! Putem să visăm, dar nu o să primim! Putem să credem în orice, dar numai El există prin Sine (adică fără nevoie de sprijin exterior) și numai El ne susține cu adevărat!

În frecușul acesta permanent dintre apelurile conștiinței, glasul Domnului prin învățătura Bisericii Ortodoxe și obișnuințele noastre zilnice, cel mai des ajungem să ne tânguim că suntem singuri, că nu ne ajută nici chiar Dumnezeu, ci ne lasă în suferințe sau considerăm că avem ”lucruri” făcute de oameni răi!

 …PRIN DEZLEGĂRI

Pentru aceasta dați-mi voie să vă lămuresc faptul că cea mai eficientă dezlegare de orice influență rea este mărturisirea sinceră și completă a păcatelor în Taina Sfintei Spovedanii!

Păi dacă eu am vestă antiglonț permanent pe mine, am și o rezistență mai mare la orice atac armat! Tot așa, dacă ne mărturisim constant (cam o dată pe lună) greșelile, mutrele, gândurile, vorbele de tot felul, intențiile, gesturile și faptele Domnului nostru minunat, în fața preotului, care a primit darul iertării lor, atunci putem rezista mult mai ușor oricăror ispite și ne putem înfrâna mai eficient propriile impulsuri și pofte nepotrivite!

Dar de ce în fața preotului, ar zice unii?! Pentru că, în infinita Sa înțelepciune, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a hotărât să avem parte și de o mângâiere duhovnicească văzută, simțită, prin sfătuirea și mâna preotului, drept îndrumător față de ceea ce mărturisim, atunci când S-a arătat, imediat după Înviere, ucenicilor prin ușile încuiate și le-a dat Pacea Lui și puterea de a dezlega și, la un caz, chiar de a lega păcatele! (În paranteză fie spus, ca să nu mai creadă cineva că există magie albă: de ce frații noștri veniți de sute de ani de prin Asia nu se dezleagă de jurămintele lor la vrăjitorii lor, ci la preot?!)

Preotul ales pentru spovedit este bine să ne fie cât de cât la îndemână, ca să-l putem contacta față în față la orice nevoie, dar oriunde ar fi, să-l alegem pe acela în care avem încrederea și deschiderea de a-i spune tot contextul vieții noastre, pentru a putea să ne sfătuiască în consecință! Indicat este ca familia să se mărturisească la același preot, pentru a nu primi îndrumări ușor diferite și, mai ales, pentru a fi uniți și în acest aspect, al vieții curate!

SPRE ÎNVIERE

Deci să ne spovedim din vreme, când avem timp să ne spunem tot oful, fără grabă și aglomerație, astfel să putem primi pe îndelete sfătuirea necesară!

Iar legate de Noaptea Slăvitei Învieri a Mântuitorului, este și următoarea explicație: așa cum, la școală, clopoțelul doar anunță începerea orelor, tot așa slujba făcută atunci în exteriorul bisericilor este doar anunțul Învierii, urmând ca rânduiala propriu – zisă a Ieșirii Domnului cu drepții Vechiului Testament din iadul răvășit și mergerea Sa de-a dreapta Tatălui (de unde venise la Întrupare), are loc în continuare în interiorul bisericilor, vreme de aproximativ 3 ore!

Bine este să nu plecăm acasă pentru un vin și o friptură, pentru un film sau un pui de somn, chiar dacă avem și invitați la masă, ci să stăm la toată slujba și după aceea să-i dăm și familiei onoarea cuvenită, căci Dumnezeu merită mereu prioritate și atenție aparte!

Hristos învie și ne așteaptă!

 

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.