Despre modul cântării în Biserică

O problemă foarte importantă, care nu trebuie nesocotită este CUM CÂNTĂM în Biserică, precum și cine are dreptul să cânte la Sfintele Slujbe

(Material realizat de pr.Lucian Farcașiu)

Hotărârea sinodală

Amintim în acest sens că există o hotărâre sinodală din perioada patristică, care reglementează acestă problemă. Este vorba despre canonul 75 al Sinodului Trulan (din anul 692) sau Sinodul V-VI Ecumenic de la Constantinopol, care rânduieşte următoarele:

Voim, ca cei ce se află în biserică spre a cânta, să nu se folosească de strigăte netocmite (fără de rânduială, vaiete), şi să silească firea spre răcnire, nici să adauge ceva în afară de cele ce sunt rânduite de Biserică care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, ci cu multă luare aminte şi smerenie, să aducă cântări lui Dumnezeu, Cel care veghează asupra celor ascunse, căci sfântul cuvânt (al psalmistului David -n. n.) a învăţat pe fiii lui Israel să fie cucernici”.

Acest canon, după cum se poate observa, rânduieşte un adevărat „program” duhovnicesc în ceea ce priveşte  forma cântării în Biserică, delimitând în mod clar cântarea profană, lumească, de modul cântării sfinte din Biserică. Normele acestui canon au rămas valabile pentru toate timpurile, până astăzi.

Astfel, el rânduieşte ca în Biserică să se cânte în mod cuviincios şi cu toată evlavia, evitându-se adausele şi cuvintele nepotrivite şi mai ales strigătele, inclusiv melodiile nepotrivite pentru exprimarea trăirii religioase, păstrându-se cu fidelitate tezaurul liturgic al textelor sfinte păstrat în cărţile noastre de cult, precum şi cântarea autentică bizantină, pe care Biserica Ortodoxă a păstrat-o încă de la începuturile ei.

Cântarea din Biserică exprimă de fapt rugăciunea pe care o înălţăm către Dumnezeu, pentru ca Acesta să se milostivească faţă de păcatele noastre. De aceea, cel care se roagă, trebuie să-şi exprime simţămintele sale chiar şi în cântare, în mod umilit, căci cel care ridică tonul în cântare vădeşte prin aceasta mândrie şi lipsă de evlavie. Pentru aceasta, şi canonul rânduieşte ca cei care cântă în Biserică să nu-şi silească firea lor pentru a striga puternic. Cântăreţii sunt datori aşadar să aducă lui Dumnezeu cântarea lor cu multă luare-aminte, urmând îndemnul psalmistului David, care zice: „slujiţi Domnului cu frică şi cu cutremur”.

Doar glas omenesc

O altă problemă este aceea că în Biserica Ortodoxă nu se îngăduie nici un alt mod de cântare în afara glasului omenesc. Nu sunt permise instrumentele în cântare, pentru că singur glasul uman poate exprima simţământul credinţei şi al evlaviei, celelalte sunete instrumentale fiind neînsufleţite şi având doar o valoare estetică. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, referindu-se la importanţa cântării în Biserică cu glasul uman, evitându-se cântarea instrumentală, precizează următoarele: „Biserica Ortodoxă a evitat de aceea să introducă instrumente în cult, pentru că ele produc sentimente care nu exprimă cunoştinţa clară a lui Dumnezeu, despre Care se ştie în mod limpede că e Persoană sau Treime de Persoană, nici faptele ce le-a săvârşit, deci nici o afecţiune personală directă a credinciosului …” (Spiritualitate şi comuniune în Biserica Ortodoxă, p. 690-691). Cântarea în Biserică doar cu glasul uman îşi are temeiul în tradiţia patrisitică. Amintim în acest sens doar un text, aparţinând scriitorului bisericesc Eusebiu al Cezareii. Acesta, combătând întrebuinţarea instrumentelor muzicale în biserică, arată următoarele: “Noi cântăm laudele dumnezeieşti cu o chitară vie, însufleţită şi prin cântări duhovniceşti. Căci ceea ce place lui Dumnezeu mai mult decât toate instrumentele este unirea întregului popor în cântarea psalmilor şi imnelor” (Comentariu la Psalmul XCI, P.G. 23, col. 1171).

După cum se poate lesne observa din textul canonului amintit la începutul prezentului material, cântarea bisericească se execută în sfântul locaş, urmând anumite norme foarte bine stabilite, pentru a evita orice forme de cântare ieşite din tradiţia şi rânduiala Bisericii dintru începuturi, evitându-se astfel inovaţiile în cântare, de orice natură ar fi ele.

 

 

 

 

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *