De ce nu se mai căsătoresc ușor oamenii?

Mă gândesc și mă adresez, cinstiți cititori ai acestor rânduri, mai ales la tinerii care au ajuns la vârste cuprinse între 25 și 35 de ani, dar și la cei din jurul lui 40, fie că sunt șomeri sau angrenați încă în studii postuniversitare, fie lucrători pe lângă casă ori angajați în serviciile tot mai istovitoare ale timpului nostru!
(Material realizat de pr. Ciprian Mihai Dragomir)

Când și ce

Păi, când s-o facă?! E întrebarea cea mai la îndemână, atâta vreme când stau izolați în gospodărie / apartament ori pleacă dimineața și vin seara târziu, rupți de oboseală!

Primii, ar fi de preferat să-și facă de lucru pe lângă cei în nevoie, distribuind timpul și pentru alții, oferindu-și ajutorul fizic și intelectual în ajutorarea familiilor indicate de preoții bisericilor sau prin contactele stabilite personal ori la petrecerea unei părți din zi în biserică, într-un ritm regulat, ca persoană care să întrețină fluxul de rugăciune și disponibilitate al Bisericii în ansamblul ei. Astfel ei pot ajunge să cunoască alți tineri aflați tot în căutări spirituale, dintre care să se poată distinge persoana cu cele mai multe concepții identice.

Ceilalți, mai ocupați, sunt tentați să se culce și să se scoale în duhoare de facebook, că ”miros” e prea rafinat scris, unde găsim detalii mai mult despre ceea ce vrea cineva să arate, nu neapărat ceea ce este în sine, ori se complac în cercul restrâns de ieșit în sat / oraș la o bârfă și realizează târziu că sunt de fapt singuri. Ei sunt datori să-și înfrângă osteneala fizică prin plimbări în locuri liniștite (muzee, parcuri, biblioteci) – în retragere de grupul zgomotos, prin programarea în mici activități recreative, ambientale și filantropice comune (ale asociațiilor, fundațiilor și parohiilor) și, de asemenea, prin participarea la slujbele de dimineață (înainte de servici) sau seară (după servici), dar și la sfătuirea cu duhovnicul, tot pe cât de des posibil, pentru ca să se lege relații din priviri și preocupări cu cei aflați în aceleași așteptări ca și ei.

Ajutorul divin

Oare chiar nu mai vrea Dumnezeu să-i ajute pe tineri să-și găsească omul potrivit alături de care să trăiască?! Greu de spus ”nu”, dificil de spus ”da”!

Domnul Iisus Hristos nu ne vrea decât binele, nefericirea noastră întristându-L! Dar nu intervine decât în viața celor care Îl cheamă cu drag spre a-i lumina în alegerile lor și nu în viața celor care Îi forțează ”mâna”, cerându-i ce vor ei, ce cred ei că este bine, căci zice ”fără de Mine nu puteți face nimic” de care să vă și folosiți.

Ei bine, până acum am atins doar aspectul de suprafață, cel mai ușor de recunoscut al situației anunțate în titlul acestui articol.

Feciorie vs libertinaj

Dăm jos primul înveliș al acestei cepe și ajungem punctul pe i: Duelul dintre feciorie și libertinaj!

Astăzi, deși nu pare adevărat, sunt mulți tineri încă feciori, dar predomină cei care au relații de o noapte sau de concubinaj. Și unii și ceilați își doresc parteneri cât mai curați, pentru că sunt conștienți – chiar dacă nu recunosc toți direct, de importanța viitoare a curăției. Bineînțeles, aici au un rol important și părinții trupești, care este bine să nu îngăduie orice comportament copiilor lor: nici prea multă însingurare, nici dezmăț. Cunosc câteva familii, care îmi spun: ”Părinte, nu știm ce fac la facultăți și la servicii, dar pe teritoriul casei noastre, când ne vin cu prietena / prietenul noi îi cazăm în camere separate.”

Aici poate greșim și noi, slujitorii Bisericii, care am apelat la o mângâiere / înlesnire și acum punem cununia pe cap tuturor, nu doar celor feciori (cunoscând situația de la spovedania de dinaintea cununiei), care s-au dovedit biruitori / împărați peste patima trupească! Nu am vrut să mai dăm curs bârfelor, dar la începutul Bisericii, creștinii priveau acest gest cu ochi duhovnicești, regretând păcatul, nu căutând vinovați ca acum.

Riscul celor care se însingurează este acela de a se obișnui așa, de a-și forma un univers spiritual în care nu-i deranjează nimeni și de a deveni ultra pretențioși, respingând imediat orice privire și dezvoltând o bolnăvicioasă prea bună părere de sine, uitând că Dumnezeu îl mustră fin pe Sfântul Ilie spunându-i că ”mai am încă alți 7000 de evrei care nu și-au plecat capul lui Baal”; nu numai ei sunt curați și liniștiți, mai sunt destui, dar nu își prea fac drum unii către alții, prin activități la care să participe și să se cunoască. Biserica are nevoie de mulți voluntari pentru treburi diverse, dar puțini sunt aceia care se oferă, cei mai mulți așteptând inițiativa altora.

Călugărie vs ortodoxie

Ajungem și la extreme, care niciodată nu aduc fericirea! Înduhovnicirea unora sub influența indirectă a mediilor monahale, îi cam inhibă în societate: ajung să caute să se căsătorească cu parteneri care seamănă cu profilul de călugăr / călugăriță, adică vor neapărat să zărească numai capul în pământ și să nu li se atingă nici măcar umbrele! Să nu mă înțelegeți greșit: nu rânduiala mănăstirească e greșită, ci proasta ei înțelegere sau nepotrivita aplicare în viața celor necălugări.

Decența în vorbă și port e o dovadă de bun simț creștin și de dorit tuturor, dar unii scapă din vedere altă foiță a aceste cepe de necăsătorie: orgoliul. ”Eu am o anumită școală, o anume avere” și nu se uită la oricine, nu bagă în seamă pe cei / cele care sunt liniștiți și curați, dar care nu ies la fel în evidență, ci îi privesc discret, uitând că toți suntem creați de Același Dumnezeu. Așa ajung la disperare, că văd cum se căsătoresc alții, iar ei rămân cu ideile preconcepute și orgoliul din buzunar!
Vrei un soț / o soție care să te ajute să te mântuiești, să ajungi în rai, sau pe cineva care să te ajute la treburi și alături de care să te afișezi în lume?! Sau și una și alta?! Căci Dumnezeu binecuvintează doar pe cei care doresc să fie sprijiniți și să sprijine la rândul lor în efortul de permanentă sfințire a vieții, ajutându-i și să rezolve problemele zilnice, după cum spune: ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, iar toate celelalte se vor adăuga vouă.”

Sunt și unii care amână anumite ocazii, anumite întâlniri la vremea potrivită și care apoi regretă o viață: Dumnezeu le-a deschis o cale și pentru că n-au ales-o, acum îi încearcă îndelung până să le mai facă o altă intrare! Bineînțeles că astfel de momente sunt nuanțate de la persoană la persoană și nu avem cum să le enunțăm doar prin aceste fraze, dar am lansat câteva indicii de reflecție…

Iată și sfatul unui duhovnic cu experiență: ”Căutând unirea nunții, nu urmări scopuri rele, sau satisfacerea patimilor, sau dobândirea de avuții, sau slava deșartă, ci numai întrajutorarea rânduită de Dumnezeu în viața vremelnică pentru cea veșnică, întru slava lui Dumnezeu și spre binele celorlalți.” (Sfântul Teofan Zăvorâtul în cartea ”Cum să întemeiem o familie ortodoxă”, ed. Sophia / Cartea Ortodoxă, București, 2011, p. 7)

Miezul cepei: noi și ceilalți

Realitatea vieții noastre spirituale este una care stagnează, n-aș scrie că regresează chiar, într-un fel de rutină și lipsă de orizont. Câți dintre noi suntem sfinți?! Sunt doar câțiva! Păi cum să așteptăm să ne găsim prieteni sfinți, buni pe toate planurile, dacă noi nu suntem nici măcar orientați spre sfințenie, ci spre grija zilei de mâine, spre bombănelile familiei, din hală ori de la birou, spre cârcotelile emise pe tv și unde radio, spre bericile activate de căldura prea mare, spre schemele și formele din cluburi (nimic decât cârciumi restilizate) sau spre parfumurile care taie orice miros de tâmăie!

Morala

Îi cerem lui Dumnezeu să ne ofere ceea ce noi nici nu dorim să aplicăm: o viață fericită de-a Lui, dar în condițiile puse de noi! Nu se poate! Poți să iei antibiotic altfel decât pe prospect, dar să nu te aștepți să-ți fie mai bine, ci mai rău!

”Nici o înțelepciune a preotului duhovnic nu anulează responsabilitatea tinerilor, care trebuie să-și pună la încercare unul altuia calitățile sufletești și să lase timpul să confirme hotărârea lor de a-și uni viețile.” (Protoiereul Artemie Vladimirov)
Vă îndemn, prin urmare, să împletiți rugăciunea intensă cu deschiderea ochilor și a programului zilnic pentru a face loc întâlnirilor de har, nu de pahar, de bucurie, nu de curvie!
Cu drag către voi, în iubirea Preasfintei Treimi, sub adumbrirea Maicii Domnului și prin rugăciunile tuturor Sfinților