Dar Dumnezeu e mituibil ?!

mituibil-2

O întrebare în ton cu vremurile pe care le trăim
(Material realizat de pr. Ciprian Dragomir)

O întrebare la locul ei se pare în contemporaneitatea în care tot mai multe infracțiuni de acest fel sunt descoperite! În primul rând este cazul să vedem dacă mituirea, adică atât oferirea, cât și primirea și cererea mitei, sunt și păcate! Și vedem pe Simon Magul cum a încercat să ceară har ca al Sfinților Apostoli contra cost și a fost nu doar mustrat, ci a fost îndemnat de Apostolii Petru și Ioan să își ceară iertare cu insistență Domnului pentru a fi trecut cu vederea păcatul său. Iată grăitorul text biblic din cartea Faptele Sfinților Apostoli cap. 8, vers. 18 – 24:

  1. Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
  2. Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.
  3. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
  4. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
  5. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale,
  6. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.
  7. Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis.

Măcar acest Simon – spre deosebire de cel mai cunoscut trădător biblic, Iuda Iscariteanul și ai lui 30 de arginți – a început procesul de pocăință, recunoscând pe moment greșeala făcută, deși nu a stăruit să se îndrepte clar pe calea Domnului, ci a căutat una după propriul plac, după propria concepție și interpretare a mesajului divin, precum au făcut și toți ereticii mai apoi!

Deci, da, este păcat mare să pretinzi mită, să promiți și să oferi anumite favoruri ori cadouri și să accepți așa ceva, deoarece un asemenea gest presupune rezolvarea unei situații fără nădejdea deplină în purtarea de grijă a lui Dumnezeu asupra noastră, fără răbdare consistentă și fără dorința reală de a îndrepta mersul societății; că dacă ne compromitem și-i tragem la păcat și pe alții, primi vinovați suntem noi, iar posibilitatea schimbării de mentalitate și de acțiune în viața de zi cu zi e nulă!

mituibil-1

E drept că dacă nu intervi cu o mită, lucrurile de rezolvat se pot amâna, se pot chiar complica uneori, dar dacă dorința noastră este plăcută Domnului, deci bună din perspectivă biblică, iar pe deasupra mai este și potrivită pentru persoana, grupul sau lucrarea respectivă, Dumnezeu va găsi soluția pentru a o scoate la liman.

Dacă însă viața noastră duhovnicească este precară sau formală, atunci se prea poate ca ajutorul Domnului să întârzie mult sau să nu vină deloc, noi nefiind în mod real vrednici de el! În plus, mai depinde mersul vieții și de capacitatea noastră de deschidere la alternative bune: cât de încăpățânați (nu doar tenaci), cât de orgolioși și cât de plafonați suntem!

Un creștin, dacă găsește o ușă închisă nu e cazul să pornească plânsul și văicăreala, ci – rugându-se cu optimism- să împlinească alte nevoi și să descopere alte așteptări, până se ivește oportunitatea mult visată! Că dacă ne formăm fixuri pe care căutăm să le obținem prin orice mijloace, inclusiv mită, și le dorim neapărat numai pe ele și nimic altceva, atunci ne cam merităm suferința!

Deci ce ar fi de făcut când suntem în fața ispitei de a mitui sau de a solicita ori accepta mita?!? Păi, frica de moarte e leacul universal, respectiv frica de judecata vieții noastre dinaintea Domnului de după moartea noastră!

Ce răspuns vom da pentru mită: ”Că să vezi Doamne, că pierdeam vremea dacă nu dădeam?! Că nu mă opera dacă nu-i băgam plicul?! Că aveam nevoie de carnet, că sunt singurul care aduce bani acasă?! Că dacă nu dai, nu te angajează nimeni, mai ales la stat, dar și la privați?! Că sunt patron și dacă nu le dădeam acum tot îmi găseau ei ceva?! Că eu sunt mai bun/ă decât alții și dacă nu dau nu mă primește?!” etc.?!

Preasfânta Treime ne va spune: ”De ce nu ai așteptat încrezător/toare să vin să te mângâi și să te ajut?! Eu știam nevoia ta și soluția mai trebuia pusă la punct înainte de a fi împlinită! Uite câte alternative aveai și nu ai ales calea lor, ci te-ai frământat tot mai mult și tot ai greu!”

E drept că societatea în general și societatea românească în special nu oferă multe oportunități oriunde, ci numai în orașele mari, dar un lucru de mână, un grădinărit, un muncit cu ziua chiar, un împărțit de ziare, de reviste onorabile, un curs la șomaj pe o meserie nouă sau la vreo fundație, un voluntariat pentru cineva bolnav sau pentru activitatea unei biserici ori a unui azil ori cămin, astfel de treburi intermediare se pot găsi oriunde și oricând, iar Domnul va trimite cumva și bănuții de facturi! Dar pentru cei mai mulți e mai comod să comenteze situația, uitând sau neglijând para lui Nătăfleață, sau fiind nemulțumiți cu o anumită sumă de salariu, deși folositoare!

Vama a noua este cea la care neplăcuții diavoli ne vor scoate în față păcatele de acest fel și tare mi-e mie că prea mulți vor pica acest ”examen”! Măcar de acum în colo să nu mai dăm curs unei asemenea tentații rele și pentru noi și pentru familie și pentru societate! ”Acestea se fac din iubirea de argint; iar iubirea de argint este nu numai rădăcina tuturor relelor (I Tim. 6, 10), ci se numeşte şi idolatrie (Colos. 3, 5). Deci nu cinstiţi mai mult pe idoli decât pe Hristos, pentru mai puţini arginţi…” (Canonul 90 al Sfântului Vasile cel Mare). Cel/cea care dă sau primește mită nu mai are voie să se împărtășească, nu are voie să cunune sau să se cunune, să boteze, să participe activ la o Sfântă Taină a Bisericii până nu se lasă definitiv de acest obicei și până nu mărturisește cu pocăință Domnului înaintea martorului – duhovnicului (de preferat unul un pic mai aspru!) greșeala sa, cerând canon sau mijloc de îndreptare pentru ea!

Dar un buchet de flori e mită?! În principiu nu, dar cu această condiție: să fie oferit la finalul lucrării, nu la începutul ei, când gestul influențează tot cam ca o mită! De exemplu nu e mită să-i dai dnei doctor o floare sau dlui doctor o carte interesantă când îți iei biletul de ieșire din spital sau poate chiar în altă zi! Dar dacă faci același lucru când te internezi, sugerezi să aibă o grijă mai mare, deci mituiești, forțezi situația, canalizezi atenția asupra ta în mod voit! Fiecare vom răspunde de cum ne facem treaba!

Revenind acum la titlu, răspunsul poate fi surprinzător: Dumnezeu nu e mituibil (pentru că nu avem noi ce să-I dăm și Dânsul să nu aibă, când tot ce avem e de la El), dar se lasă influențat de multe ori!

Cum așa?! Păi, vedem că inclusiv acest Simon Magul i-a rugat pe Sfinții Apostoli să-l pomeneasă în rugăciunile lor pentru a fi izbăvit de pedeapsă! Tot așa tâlharul a cerut iertare și Mântuitorul a mijlocit înaintea Tatălui pentru el! Biserica îi pomenea pe Apostolii închiși pe nedrept și Domnul i-a eliberat în mod minunat! Domnul Iisus a ascultat de Măicuța Sa la nunta din Cana Galileii, când încă nu voia să-Și dezvăluie puterea, și a prefăcut apa în vin! Iată doar câteva exemple și le-am ales doar din Biblie pentru a nu putea fi contestate de diverșii cititori!

Ei bine, de cele mai multe ori Dumnezeu se lasă – spre fericirea noastră – convins de Măicuța Domnului, de Sfinți și de toți cei ce Îi urmează voia cu acrivie să treacă peste propriile decizii drepte și să le modifice spre a ne ierta păcatele și spre a ne ajuta și în alt timp decât cel decis sau socotit propice de Dumnezeu!!

”Doamne de n-am avea pe Sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-Se spre noi, cum am îndrăzni Mântuitorule a Te lăuda pe Tine, pe Care Te binecuvintează neâncetat Îngerii, Știutorul inimilor, iartă sufletele nostre!”

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *