Cum să trăim vii

„Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.”

(Material realizat de Șerban Chioncel)

Până ieri când am început să scriu acest articol, gândeam despre participarea la Sfânta Liturghie ca orice creștin care merge duminica la biserică pentru că este corect și duhovnicește așa. Fără să înțeleagă neapărat mai mult. Mergeam, de-o viață, la biserică, dus de bunica, dar ca orice copil devenit adult, în iureșul nebun al vieții de astăzi, real, mergeam când apucam. De vreo 2-3 ani, mergeam la liturghia Duminicilor și sărbătorilor cât de cât mai constant, străduindu-mă să nu îl supăr pe Domnul lipsind fără motiv îndreptățit. Am descoperit, treptat, bucurie după bucurie, liturghie după liturghie ce înseamnă Duminica începută în Biserica lui Hristos. Însă ieri când duhovnicul nostru ne-a dăruit o carte – Minunile din Sfânta liturghie, ca material documentar pentru articol desigur, am înțeles cât murim cu fiecare liturghie la care nu suntem prezenți, iar acum nici nu știu cum să încep pentru a vă spune și vouă, iubiți frați întru Hristos, să luați parte la masa sfântă, la slujba împăcării noastre cu Dumnezeu. Așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola a doua către Corinteni – Toate sunt de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredințat slujba împăcării. (2, Cor.5, 18-20)

impartasanie-o

Sfânta Liturghie = Împăcare

Iisus, mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii – A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29) ne împacă de fapt pe noi cu Dumnezeu prin jertfa universală. Păcatul de zi cu zi ne depărtează mereu de Dumnezeu, iar Sfânta Liturghie ne apropie la loc prin spovedanie, prin pocăință, prin lacrimile scurse, prin împărtășirea cu Sfântul Trup și cu sângele Domnului.

Împăcarea cu Dumnezeu se face pe mai multe planuri – în primul rând prin împăcarea sufletului cu mintea. Ambele trebuie să conducă către același gând – doar la Hristos și la rugăciune. Apoi Sfânta Liturghie împacă și înfrățește pe creștini, pe frați, pe soți și vecini, dacă participă neîntrerupt la aceasta. Slujba de liturghie este cel mai bun mijloc de împăcare atât al oamenilor între ei cât și al oamenilor cu Dumnezeu prin rugăciunile care se fac și prin părticelele care se aduc.

Sfânta Liturghie = Prezență și participare

Aici e cel mai mult de spus și totuși cel mai puțin. Lucrurile sunt cele mai simple din momentul în care pricepem esența. Nici eu nu înțelegeam până mai ieri ce înseamnă cu adevărat prezența mea, a ta, a tuturor fraților ortodocși în biserică, la sfânta Liturghie.

Slujba în sine repetă zilnic, simbolic și mistic, jertfa sângeroasă, unică, de pe Cruce, precum și întreaga viață a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ, de la naștere până la Înviere și Înălțarea sa la cer. În timpul săvârșirii Sfintei Liturghii sunt de față în biserică toți sfinții uniți și toți îngerii din cer în frunte cu Maica Domnului. Cum să nu venim la biserică, la Sfânta Liturghie, când Fiul lui Dumnezeu se jerftește pentru noi toți? Cum să dormim când Dumnezeu, când Iisus Hristos, când Duhul Sfânt sunt de față și ne așteaptă? Cum să ne tot ascundem după păcate?

parintele-arsenie-papacioc-oDespre participarea noastră la Sfânta Liturghie ne vorbesc marii duhovnici ai ortodoxiei noastre. Părintele Arsenie Papacioc ne prezintă caracterul tainic al Sfintei Liturghii – Domnul nostru Iisus Hristos este de faţă în Sfântul Altar. Şi, dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer, de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie. Că: „Tu eşti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru!”

Liturghia reprezintă sursa noastră de viață. Sigur nu trebuie perceput că vom muri pe loc dacă nu mergem duminica la Biserică, însă esența tot acolo duce și anume la moartea treptată, la moartea sufletească care încet – încet atrage după sine inevitabil moartea trupească, apărută prin boală și suferință. Că de nu veţi mânca Trupul Meu şi nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă întru voi. Iată, deci, folosul cel mai desăvârşit: că având în toată fiinţa ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat şi de temut pe tot drumul, de mare răspundere, al mântuirii tale şi al semenilor tăi.

La Sfânta Liturghie primeşti într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creştinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru viaţa şi lupta împotriva stăpânitoarelor puteri ale întunericului. Aceasta este lumina cea adevărată pe care o slăvesc credincioșii după ce s-au împărtășit cu Sfintele Taine.

Într-una dintre convorbirile sale duhovnicești și părintele Cleopa ne învață să nu lipsim de la Sfânta Liturghie.

cleopa-ilie„Iubiți credincioși, Iisus Hristos Mântuitorul lumii ne cheamă pe toți la Cina Sa cea mare. Ne cheamă Hristos la ospățul pocăinței, la masa mântuirii. Să nu amânăm pocăința, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfânta Împărtășanie, grija pentru suflet, că „în ceasul în care nu gândim, Fiul Omului va veni!” . Ne cheamă Iisus Hristos la ospățul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor și preoții satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar Duminica și la marile Sărbători cu toții la biserică?

Lipsa de la Liturghie duce la moartea sufletului pândit de păcat. Ispitele sunt de tot felul, de la cea mai mare care este dragostea pentru avere, bani, lucruri materiale și până la grija pentru desfătare, cumulând aici patima îndestulării și a beției dar și patima trupească. Părintele Cleopa ne ceartă, pe drept, chiar în privința acestor așa-zise motive întemeiate pentru care lipsim de la Sfânta Liturghie, precizând că nu întâmplător sufletul nostru este luat prizonier Duminica, în timpul liturghiei, mai mult decât oricând altcândva. Hristos din cer se jertfește pe Sfânta Masă, sfinții și îngerii din cer cântă cu noi în biserică, Mântuitorul ospătează cu noi și ne hrănește cu scumpul Său Trup și Sânge, iar cei mai mulți dintre fiii Bisericii noastre stau acasă, se duc la beții, merg la petreceri imorale, la tot felul de păcate și ospătează cu necredincioșii, cu bețivii, cu sectanții și cu slugile întunericului? Vai celor ce lipsesc Duminica fără motiv binecuvântat de la biserică, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, că cină mai mare ca jertfa liturgică și Sfânta Împărtășanie și ca citirea sfintelor cărți nu este alta pe pământ! – ne relevă părintele Cleopa.

Sfânta Liturghie = plata datoriilor pe care le avem

Mă refer aici la datoriile universale. Atât la îndatoririle față de Dumnezeu cât și la cele față de morții noștri. După ce am citit în cartea Despre Sfânta Liturghie – Minunile Din Sfânta Liturghie am conștientizat că este adevărat ceea ce spun Sfinții Părinții despre bucuria de a fi împreună cu morții tăi în același loc, unit, dintre cer, iad și pământ – Biserica în timpul Sfintei Liturghii.

Să le luăm pe rând:

    1. Îndatoririle față de Dumnezeu

      Biserica ne învață să ne respectăm cele patru îndatoriri fundamentale:

      • Slava nemărginită a lui Dumnezeu. Cinstirea lui.
        În cartea mai sus amintită am citit o povestire emoționantă a părintelui Saint Jure despre o femeie sfântă, care se ruga la Dumnezeu să-i poată da atâta putere, atâta evlavie, atâta răbdare duhovniceacă cât să se poată ruga neîncetat și să-l iubească pe Domnul nostru Iisus Hristos cu toată simțirea de pe pământ. Răspunsul Domnului nu a întârziat să apară. I s-a relevat în vis femeii cuvioase spunându-i „Mângâie-te, fiica mea, căci cu o singură Liturghie pe care o vei asculta cu evlavie tu îmi vei da toată slava și încă nesfârșit mai mult”. Sigur că cinstirea lui Dumnezeu o vedem în timpul alocat de fiecare rugăciunilor zilei, în citirea acatistelor, în aprinderea candelelor, în mersul de zi cu zi la Biserică, în faptele bune dar mai ales în participarea la Sfânta Liturghie, pentru că acolo se petrece și se repetă mereu și mereu nesângeros Sfânta Jertfă.
      • Ispășirea păcatelor
        Aici e vorba de echilibrarea balanței – Iisus s-a sacrificat pentru noi toți. Jertfa sa a răscumparat sute de mii de păcate, unele abominabile. Cum putem acum egala această dumnezeiască jertfă? Prin câte mucenicii, martiriuri, alte zeci de jertfe am putea șterge și curăța păcatele noastre repetate? Ei bine, am descoperit acum – în primul rând prin participarea la Liturghie. Jertfa sa, spuneam mai sus, se repetă la fiecare slujbă. Fericitul Augustin spunea Dacă cineva ascultă cu evlavie Sfânta Liturghie nu va cădea în păcat de moarte, iar păcatele ușoare îi vor fi iertate
      • Mulțumirea lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care ni le-a dăruit
        Cum vom putea să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a hărăzit? Pentru viața noastră? Pentru sănătatea noastră? Pentru harul pe care îl avem? Pentru toate favorurile pe care ni le-a acordat? Iisus însuși ne-a dat exemplul mulțumirii, la Cina cea de Taină, înainte de a binecuvânta pâinea și vinul, la această primă Liturghie, a ridicat ochii spre cer și a mulțumit Tatălui Său. După rostirea crezului, la Sfânta Liturghie preotul chiar ne îndeamnă înainte de a cânta Osana – Domnului să mulțumim.
      • Cererea Harurilor de care avem trebuință
        Știm oare care sunt acelea? Câți nu merg la biserică să ceară prin rugăciuni și acatiste foloase lumești? Nu la acele haruri ne raportăm. Ci la cele duhovnicești – la răbdare, la curăție, la smerenie, la puterea de mărturisire, la iertare și la iubire. Acestea sunt toate haruri ale vieții curate pe care ne-o dorim și pe care o căutăm. Cheia este însuși Hristos pe care îl găsim printre noi, la Sfânta Liturghie.

 

  1. Îndatoririle față de morții noștri dragi

    Liturghiile sunt cea mai de preț dăruire pe care o putem face pentru sufletele celor adormiți, mai cu seamă dacă ei sunt supuși la muncile cele îngrozitoare. Participarea la Sfânta slujbă reprezintă pentru ei cea mai mare ofrandă adusă, curățind murdăria și întinăciunea păcatelor trecute și aprinzând în sufletele lor lumina adevărată a slavei lui Dumnezeu. De asemenea liturghiile date pentru a fi citite la Sfânta Jertfă sunt ispășitoare și dătătoare de liniște. Fericitul Ieronim ne confirmă spunându-ne că multe suflete ies în timpul Liturghiei din locul lor de chin și se îndreaptă spre bucuriile Raiului.

 

masa-sfintei-liturghii-o

Și după ce am citit cartea cu pricina vă mai supun atenției o ultimă Îndatorire – aceea față de noi înșine. Avem datoria față de propriul suflet care este de fapt Duhul Sfânt coborât în noi să ne îngrijim din timpul vieții pentru binele nostru mântuitor. Ioan de Avila, cunoscut și sub numele de Ioan al lui Dumnezeu sau de oracolul Spaniei, aflându-se pe patul de moarte și fiind întrebat ce ajutor are nevoie pentru sufletul său când îl va chema la el Domnul, acesta a spus – Liturghii! Liturghii! Liturghii!

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *