Căsătoria nu este „o afacere, ci o comuniune de viaţă”[1]
Morala şi spiritualitatea ortodoxă insistă pe faptul că nu trebuie aşezat la baza alegerii viitorului /viitoarei partenere de viaţă avuţia, bogăţia sau frumusețea fizică.
(Material realizat de pr.prof. Ioan Teșu)
Astăzi, sunt de notorietate şi larg mediatizate cazuri de mezalianţe, de căsătorii „contractate”, vândute sau cumpărate din varii interese şi cu preţul unor compromisuri proporţionale, între persoane de vârste mult diferite, stare socială sau pregătire profesională adeseori total incompatibile. În ultimii ani, a devenit un „trend” ca persoane implicate în astfel de relaţii să încheie, amiabil, „contracte prenupţiale” personalizate, în care să îşi declare fiecare averea personală sau „participaţia” sa, acte juridice având clauze speciale, ca, în cazul disoluţiei cuplului, fiecare să-şi retragă şi să-şi păstreze bunurile individuale, de la începutul căsătoriei. Dincolo de spiritul mercantil, astfel de contracte „preventive” demonstrează că soţii, sau unul dintre ei, a aşezat relaţia lor, de la bun început, sub auspiciile neşansei şi ale incertitudinii stabilităţii şi trăiniciei ei, ca unul care, din debutul acesteia, s-a gândit că ea ar putea înceta oricând şi ar fi bine să se protejeze nu atât sentimental, cât mai ales material.
Referindu-se la adevăratele averi ale sufletului omenesc, Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Ce folos de bogăţie, dacă femeia e cheltuitoare, dacă nu-i înţeleaptă, dacă împrăştie totul mai repede ca vântul? Ce folos de bogăţie, dacă femeia e desfrânată şi are nenumăraţi amanţi? Ce folos de bogăţie, dacă e beţivă?”[2]. Arătând că familia sau căsnicia nu este „târguială, ci comuniune de vieţuire”[3], nu „un comerţ al aurului”[4], „o afacere, ci o comuniune de viaţă”[5], el îi îndeamnă pe tineri să caute „bogăţia cea multă”[6] „visteria cea mare”[7], „bunătăţile cele nenumărate”[8], iar acestea sunt trăsăturile unui „suflet bun”[9], arătându-se prin virtuţi.
În acelaşi timp, nu putem ignora faptul că, trăind într-o societate hedonistă, aflată în căutarea exasperată a plăcerilor şi, din nefericire, nu a celor înalte şi spirituale, cât mai ales trupeşti şi efemere şi fiind apăsaţi şi marcaţi de „duhul” lumii acesteia, mulţi dintre tinerii de astăzi pun la temelia alegerii lor criterii de natură trupească, frumuseţea şi atracţia fizică. Reperele şi modelele propuse astăzi cultivă până la paroxism acest fel de alegere şi această cale de apropiere între două persoane. Mass-media, prin toate canalele şi prin toate resursele sale, caută să impună imaginea „frumuseţii absolute”, a „dimensiunilor perfecte”, a popularităţii şi celebrităţii, chiar dacă acestea au fost obţinute prin numeroase şi grave compromisuri morale. Şi tocmai din această cauză, mulţi dintre tinerii şi tinerele de astăzi, lipsiţi de real discernământ spiritual, trăind mai mult în prezent, decât în viitor, dorind să experimenteze plăcerile efemere, clipa prezentă, dar lipsiţi de un program concret de viaţă în perspectivă, cad victime unor alegeri frivole şi lipsite de şansă.
[1] Idem, Bogăţiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în limba franceză de Jean Doublet, traduse în limba română de diacon Gheorghe Băbuţ, Editura „Pelerinul Român”, Oradea, 2002, p. 254.
[2] Idem, Omilii la Matei. Omilia XXVIII, traducere, introducere, indici şi note de Pr. D. Fecioru, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 23, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 361.
[3] Idem, , Laudă lui Maxim şi despre ce fel de soţie trebuie să luăm, în vol. cit., p. 50.
[4] Idem, Bogăţile oratorice…, p. 254.
[5] Idem, Problemele vieţii, traducere de Cristian Spătărelu şi Daniela Filioreanu, Editura Egumeniţa, f.l., f.a, p. 364.
[6] Idem, Din cuvântul 49 la Faptele Apostolilor, în volumul Puţul şi Împărţirea de grâu – 57 de predici de Sfântul Ioan Gură de Aur, Editura Buna Vestire, Bacău, 1995, p. 431.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem.
