Mânecuțe, Buna Vestire și Sfinții Impărați Constantin și Elena, Despineta, 1695 (© Muzeul Naţional de Artă al României)

Artele decorative brâncovenești

Artele decorative, considerate îndeobște minore, sunt cele care reușesc să confere unitate uneia dintre cele mai prolifice și diversificate epoci artistice din istoria Țărilor Române.

(Material realizat de Emanuela Cernea)

Acest lucru se reflectă fără echivoc în interpretările moderne ale stilului brâncovenesc, interesate adesea doar de utilizarea inventarului ornamental al acestuia. Decorul vegetal luxuriant, elementele zoomorfe cu puternice semnificații simbolice, precum și inserturile unui discurs ornamental de factură „imperială” se regăsesc în egală măsură în broderiile, argintăriile sau sculptura epocii, devenind prezențe firești în pictura monumentală sau în cea de icoane.

Detaliul ornamental, fără a crea dezechilibre între importanța iconografiei ori a funcționalității obiectului pe care-l împodobește, devine un element-cheie în definirea stilului brâncovenesc. Multitudinea de flori și volute vegetale, grifonii, leii, vulturii bicefali sau panglicile bordate cu perle, toate tratate naturalist și dispuse în compoziții extrem de rafinate, sunt neîndoielnic expresia gustului și preocupărilor artistice ale epocii și, mai ales, a noilor resorturi ale gestului de ctitorire. Preocuparea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu pentru susținerea și protejarea credinței ortodoxe explică numărul mare și calitatea excepțională a daniilor pioase ale acestuia. Portretul moral al voievodului realizat de unul dintre străinii prezenți la București în anul 1702, reverendul Edmund Chishull, din suita lordului Paget, ambasadorul Angliei la Constantinopol, reușește să surprindă rațiunile generozității sale: „Este o fire afabilă, blândă și îndatoritoare, mărinimos, grijuliu de educarea familiei sale și un mare ocrotitor al religiei  și, prin urmare, darnic în cheltuielile pentru tipar și împărțirea de cărți, ridicarea de mănăstiri, împodobirea bisericilor și alte fapte evlavioase”

Puternica determinare a voievodului muntean de a reda Bisericii Ortodoxe strălucirea imperială de odinioară se reflectă, în primul rând, în eforturile acestuia de a aduce în țară sau de a comanda celor mai renumiți artiști ai vremii odoare și ornate liturgice de mare preț.

Broderiile de o frumusețe fără pereche ale unei celebre artiste din Constantinopol, Despineta, arată cu prisosință acest lucru. Dintre numeroasele opere ale acesteia păstrate la noi în țară, cele mai reprezentative pentru definirea stilului brâncovenesc sunt, fără îndoială, mânecuțele și epitrahilul de la Hurezi. Brodate cu fir din argint aurit și mătase colorată și decorate din abundență cu perle, cele două piese exprimă sub toate aspectele trăsăturile specific stilului artistic ce avea să se sintetizeze sub patronajul generos al lui Constantin Brâncoveanu. Autoritatea modelului impus de Despineta în broderia muntenească marchează o distanțare a artelor decorative muntenești de influențele ornamenticii otomane și o reorientare a acestora către repertoriul decorativ al Renașterii italiene. Deşi fidelă tradiției iconografice bizantine, artista inovează zona vocabularului decorativ de factură occidentală, pe care se presupune că și l-a însușit frecventând colonia italiană din Constantinopol  Tratarea liberă, naturalistă a elementului vegetal dispus într-un savant echilibru ornamental, introducerea valorației prin folosirea unei cromatici delicate atât la nivelul motivelor decorative, cât și al celor figurative, precum și inovațiile realizate prin inserțiile de peisaj sau sugestiile perspective spațiale sunt mărcile inconfundabile ale acestei desăvârșite artiste. Bordurile vegetale care delimitează piesele și separă, în același timp, registrele decorative sunt adoptate tacit în celelalte domenii artistice ale epocii și pot fi observate cu ușurință, mai ales în noile compoziții decorative ale ușilor împărătești. Un detaliu din iconografia epitrahilului cu portrete votive ne permite să avansăm ipoteza unei prezumtive călătorii a artistei în Țara Românească înainte sau în timpul realizării broderiei. Reprezentarea atipică a scenei Sfinților Împărați Constantin și Elena, prin redarea lui Iisus răstignit chiar pe crucea susținută de către aceștia, este considerată o particularitate a mediului artistic al Hurezilor și, nu în ultimul rând, un dicteu al însuși voievodului Constantin Brâncoveanu. Preluarea de către Despineta a acestui detaliu iconografic specific Hurezilor, așa cum va proceda la distanță de doar câțiva ani un alt artist străin – argintarul sibian Sebastian Hann –, ne îndreptățește să considerăm că în jurul voievodului muntean se coagulase o „școală” artistică în care activau, în egală măsură, artiști străini și artizani locali.

Rămânând în mediul artistic efervescent al Hurezilor, propunem completarea discursului despre evoluția artelor decorative ale epocii prin prezentarea unei noi serii de importuri artistice majore – țesăturile comandate în Italia și dăruite de voievodul Constantin Brâncoveanu mănăstirilor Hurezi și Dintr-un lemn.

Cele două piese, selectate dintr-o serie amplă de țesături similar păstrate din epocă, ilustrează, prin sinuozitățile și amplitudinea motivelor decorative, faza barocă a brocarturilor italiene. Tot în repertoriul barochizant al epocii se plasează și mesajul nuanțat al donatorului ce reiese din dialogul motivelor figurative prezente pe cele două văluri de tâmplă. Seria vălurilor de la Hurezi etalează în câmpul central al compoziției două embleme heraldice distincte: vulturul bicefal și pajura, în timp ce vălurile dăruite Mănăstirii Dintr-un lemn se limitează doar la pajura Basarabilor. La o primă încercare de decodificare a semantismului celor două tipuri de décor vom putea spune că pajura exprimă intenția de a marca o danie domnească, iar vulturul bicefal completează mesajul, ilustrând componenta imperială, prin familia Cantacuzinilor munteni, a genealogiei ctitorului. Cunoscând însă că Mănăstirea Hurezi se bucura de statutul de stavropighie, fiind subordonată direct Patriarhiei din Constantinopol, putem avansa ipoteza că vulturul bicefal, prezent doar pe daniile închinate Hurezilor, se referă, în mod explicit, la acest rol privilegiat deținut de mănăstirea de suflet a voievodului. Astfel, emblema imperială bizantină, preluată după căderea Constantinopolului de Patriarhia Ecumenică, deși adoptată de voievozii munteni ca urmare a înrudirii acestora cu familia Cantacuzino, se plasează la Hurezi mai degrabă sub gloria patriarhală decât sub aceea a descendenței din ultimii împărați ai Bizanțului.

Un elocvent exemplu în acest sens îl constituie suportul brodat al iconiței din argint aurit cizelată de orfevrul brașovean Georg May II, meșterul preferat al lui Constantin Brâncoveanu.

Observăm aici cum autorul broderiei, stăpânind cu mare precizie tehnica de tradiție bizantină, se simte copleșit de opulența decorului vegetal al cizelurii, pe care încearcă să îl transpună în cel mai mic detaliu, folosindu-se însă de arta „picturii” cu acul. Această icoană pe care am păstrat-o pentru finalul scurtei prezentări a artelor decorative brâncovenești și a broderiei, în special, ne evocă un obicei specific locuitorilor din Valahia sfârșitului secolului al XVII-lea. Dintr-o relatare a lui Anton Maria del Chiaro, secretarul italian al lui Constantin Brâncoveanu, aflăm că icoanele din casele românilor erau plasate pe peretele de răsărit al odăilor, la înălțime, fixate deasupra unor bucăți de brocard.

Cititorii brâncovenești – Elemente de artă eclesială medievală, Editura Cuvântul Vieții, 2014, pp.181-190

 

 

S-ar putea să vă placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *